Speciile exotice care au invadat Delta şi Marea Neagră. Polenul … – Adevărul

Pe terioriul Deltei Dunării se dezvoltă plante exotice, invazive, multe dintre ele potând cauza probleme de sănătate şi pierderi economice. Mihai Doroftei, cercetător la Institutul de Cercetare şi Dezvoltare Delta Dunării din Tulcea, spune că pe teritoriul rezervaţiei au fost inventariate 187 de specii străine, dintre care 35 sunt invazive, adică pot cauza probleme de sănătate, pierderi materiale şi economice.
Cea mai răspândită plată este ambrozia, care este originară din America de Nord şi America de Sud. Ea a fost semnalată în delta în urmă cu peste un secol. Ambrozia s-a extins destul de mult în ultimii ani şi prezintă pericol întrucât polenul provoacă afecţiuni respiratorii, astm în special, în perioada iulie - august – septembrie. Din păcate, autorităţile nu au luat măsuri radicale asupra acestei specii, desi, spune cercetătorul, ea poate fi controlată relativ uşor. 
O altă plantă invazivă este salcâmul pitic, care provine din America de Nord, un arbust din familia leguminoaselor, care în deltă creşte până la 3 – 4 metri înălţime. Este destul de răspândit de-a lungul canalelor, pe malul, de-a lungul braţelor Dunării. Salcâmul pitic inhibă dezvoltarea speciilor locale, mai ales a sălciilor, dezvoltându-se foarte mult. „Există în plan ca această planta să fie luată spre recoltare de către companiile private, aşa cum este recoltat stuful, şi folosită ca material lemnos“, spune cercetărorul de la Institutul Delta Dunării.
Planta a ajuns în 1935 în sudul Dobrogei şi apoi s-a extins de-a lungul văii Dunării şi a apelor mari din România. 

Cum au ajuns plantele exotice în delta
În ţara noastră, aceste plante au ajuns prin mai multe căi. Controlul vamal nefiind bine realizat, mai mulţi călători şi-au cumpărat plante din afara ţării şi, odată ajunse aici, s-au înmulţit. Din păcate, vameşii nu sunt instruiţi ca în alte ţări, unde lucrurile sunt luate mai în serios, întrucât agenţiile de mediu de acolo recunosc această ameninţare, a plantelor invazive. 
Plantele invazive mai ajung la noi şi în momentul în care se îsămânţează seminţe de cereal cumpărate din străinătate. Printre acestea se află şi soiuri de plante invazive.
Pe alte continente, regulile sunt stricte în această privinţă. Vlad Lăscoi, un roman care a fost în Antarctica, ne-a povestitit că  turismul din Antarctica este controlat de o organizaţie numită IAATO. Toată lumea îşi spală cizmele înainte de a merge la mal şi la întoarcere. Toţi îşi dau cu aspiratorul hainele pentru a evita transportul de seminţe sau impurităţi la mal.
Nu doar plante exotice ne-au invadat teritoriul, ci şi vieţuitoare, fazanul fiind o astfel de specie, dar şi mamifere, care însă nu produc pagube.
Biodiversitatea din deltă a avut de suferit şi ca urmare a introducerii de specii noi în habitatul natural de aici. Au fost aduse specii care nu fac parte din ecosistem. Spre exemplu, din Extremul Orient  au fost aduse singerul şi novacul, iar după anii '70 în apele Deltei a apărut carasul, peşte care a ajuns să colonizeze delta după inundarea fermelor de acvacultură. Aceşti peşti au o infleunţă negativă asupra ecosistemului unic în Europa întrucât se hrănesc cu icrele peştilor indigeni, dar şi cu algele din deltă. 
Dunărea inferioară este singurul areal din Uniunea Europeană în care sturionii cresc şi se reproduc în mod natural. 
Speciile invadatoare din Marea Neagră
Nici Marea Neagră nu stă mai bine la capitolul specii invadatoare. Acestea care au ajuns în Marea Neagră după ce s-a deversat apa de balast din navele comerciale.
Melcul Rapana Venosa a fost semnalat pentru prima dată în anul 1948. Melcul s-a hrănit cu bancurile de stridii. O meduză, care a fost descoperită în Marea Neagră în urmă cu trei decenii s-a hrănit cu zooplanctonul din apă format din crustacee mici. Acestea reprezentau sursa de hrană pentru mulţi peşti. Totodată, meduzele au devorat şi icrele şi larvele peştilor, fapt care a determinat reducerea numărului de vieţuitoare din Marea Neagră. 
Unele astfel de specii au fost fixate pe coca navei sau au fost aduse în apele de balast, aşa cum s-a întâmplat cu o specie de animal gelatinos planctonic care timp de decenii s-a hrănit cu icrele şi larvele peştilor. Timp de mulţi ani nu a existat nici un prădător care să se hrănească cu această vieţuitoare şi care, astfel, să menţină un echilibru ecologic. Prin anul 1999 însă, în apele Mării Negre a mai fost adus din întâmplare un prădător care s-a hrănit tocmai cu animalul gelatinos şi astfel, icrele peştilor au scăpat nemâncarte. 
În Marea Neagră s-au aclimatizat şi mai multe specii de scoici, care acum sunt considerate ca făcând parte din apele noastre. În anii '80 a apărut în Marea Neagră scoica Scafarca, care însă a avut un impact mai mic, iar un deceniu mai târziu în speciile pescarilor s-au găsit două specii noi de crabi. 

 

Let's spread the love!


Learn How To Be #1 on Google Results


Source